monogeneză dex - definiţie, sinonime, conjugare

monogeneză

MONOGENÉZĂ, monogeneze, s.f. (Biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOGENÉZ//Ă ~e f. biol. Reproducere directă pe cale asexuată. /<fr. monogenese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOGENÉZĂ s.f. Sistem bazat pe un singur mod de reproducere. ♦ Concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. derivă dintr-un izvor comun. [< fr. monogenèse, cf. gr. monos – unic, genesis – origine].
(Dicţionar de neologisme)

MONOGENÉZĂ s. f. 1. reproducere pe cale asexuată; monogonie. 2. concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice derivă dintr-un izvor comun. (< fr. monogenèse)
(Marele dicţionar de neologisme)

monogenéză s. f., g.-d. art. monogenézei; pl. monogenéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monog monoge

Cuvinte se termină cu literele: za eza neza eneza geneza