monogenic dex - definiţie, sinonime, conjugare

monogenic

MONOGÉNIC, -Ă, monogenici, -ce, adj. (Biol.; despre un caracter) Care este condiţionat de o singură genă sau de o pereche de gene. – Din fr. monogénique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOGÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Condiţionat de o singură genă. [< fr. monogénique, cf. gr. monos – unic, genos – urmaş].
(Dicţionar de neologisme)

MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ♢ (despre un caracter) condiţionat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleaşi condiţii bioclimatice. (< fr. monogénique)
(Marele dicţionar de neologisme)

monogénic adj. m., pl. monogénici; f. sg. monogénică, pl. monogénice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monog monoge

Cuvinte se termină cu literele: ic nic enic genic ogenic