MONOGÉRMĂ, monogerme, adj. (Bot.; despre seminţe) Cu un singur germen. – Din germ. monogerm.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOGÉRM, -Ă adj. (Despre seminţe) Cu un singur germen. [< germ. monogerm].
(Dicţionar de neologisme)
MONOGÉRMĂ adj. (despre seminţe) cu un singur germen. (< fr. monogerme)
(Marele dicţionar de neologisme)
monogérmă s. f., pl. monogérme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOGÉRM, -Ă adj. (Despre seminţe) Cu un singur germen. [< germ. monogerm].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
monogérmă s. f., pl. monogérme
(Dicţionar ortografic al limbii române)