monografia

MONOGRAFIÁ, monografiez, vb. I. Tranz. A trata monografic. [Pr.: -fi-a] – Din monografie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOGRAFÍE, monografii, s.f. Studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat şi multilateral. – Din fr. monographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOGRAFÍ//E ~i f. Studiu ştiinţific care tratează amplu şi aprofundat o singură problemă. /<fr. monographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOGRAFÍE s.f. Studiu ştiinţific care tratează un subiect anumit din toate punctele de vedere. [Gen. -iei. / < fr. monographie, cf. gr. monos – unic, graphein – a scrie].
(Dicţionar de neologisme)

MONOGRAFÍE s. f. studiu ştiinţific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet. (< fr. monographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

monografiá vb., ind. prez. 1 sg. monografiéz, 3 sg. şi pl. monografiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
(Dicţionar ortografic al limbii române)