monoic dex - definiţie, sinonime, conjugare

monoic

MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acelaşi individ. – Din fr. monoïque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONÓI//C ~că (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atât masculine, cât şi feminine pe aceeaşi tulpină. /<fr. monoïque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. d i o i c) Care poartă pe aceeaşi tulpină flori atât masculine cât şi feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos – casă].
(Dicţionar de neologisme)

MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule şi femele dispuse pe aceeaşi tulpină. (< fr. monoïque)
(Marele dicţionar de neologisme)

monóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. monóici, f. sg. monóică, pl. monóice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monoi

Cuvinte se termină cu literele: ic oic noic onoic