monom dex - definiţie, sinonime, conjugare

monom

MONÓM, monoame, s.n. 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulţirii şi ale împărţirii. 2. Fig. Şir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din fr. monôme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MON//ÓM ~oáme n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen. /<fr. monôme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ♢ (Fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomos – diviziune].
(Dicţionar de neologisme)

MONÓM s. n. 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. (fig.) şir neîntrerupt. (< fr. monôme)
(Marele dicţionar de neologisme)

monóm s. n., pl. monoáme
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono

Cuvinte se termină cu literele: om nom onom