monomembră
MONOMÉMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziţii) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOMÉMBRĂ adj.f. (Gram.; despre propoziţii) Formată dintr-o singură parte de propoziţie principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînţeleasă. [Cf. fr. monomembre].
(Dicţionar de neologisme)
monomémbră adj. f., pl. monomémbre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOMÉMBRĂ adj.f. (Gram.; despre propoziţii) Formată dintr-o singură parte de propoziţie principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînţeleasă. [Cf. fr. monomembre].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)