monomorf
MONOMÓRF, -Ă adj. (Despre fenomene, stări, boli etc.) Care prezintă o singură formă. [< fr. monomorphe].
(Dicţionar de neologisme)
MONOMÓRF, -Ă adj. (despre fenomene, stări, boli etc.) care prezintă o singură formă. (< fr. monomorphe)
(Marele dicţionar de neologisme)
monomórf adj. m., pl. monomórfi; f. sg. monomórfă, pl. monomórfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MONOMÓRF, -Ă adj. (despre fenomene, stări, boli etc.) care prezintă o singură formă. (< fr. monomorphe)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)