MONONUCLEÁRĂ, mononucleare, s.f. Globulă albă a sângelui cu un singur nucleu. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. mononucléaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONONUCLEÁR, -Ă adj., s.f. (Leucocită) cu un singur nucleu. [Cf. fr. mononucléaire].
(Dicţionar de neologisme)
MONONUCLEÁR, -Ă adj., s. f. (leucocită) cu un singur nucleu. (< fr. mononucléaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
mononucleáră s. f. (sil. -cle-a-), g.-d. art. mononucleárei; pl, mononucleáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mononucleár adj. m., pl. mononucleári; f. sg. mononucleáră, pl. mononucleáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONONUCLEÁR, -Ă adj., s.f. (Leucocită) cu un singur nucleu. [Cf. fr. mononucléaire].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
mononucleáră s. f. (sil. -cle-a-), g.-d. art. mononucleárei; pl, mononucleáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mononucleár adj. m., pl. mononucleári; f. sg. mononucleáră, pl. mononucleáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)