monoplegie
MONOPLEGÍE, monoplegii, s.f. Paralizie localizată la un singur membru al corpului sau la un singur muşchi. – Din fr. monoplégie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOPLEGÍ//E ~i f. Paralizie a unui singur membru. /<fr. monoplégie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură].
(Dicţionar de neologisme)
MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie)
(Marele dicţionar de neologisme)
monoplegíe s. f. (sil. -ple-), art. monoplegía, g.-d. art. monoplegíei; pl. monoplegíi, art. monoplegíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOPLEGÍ//E ~i f. Paralizie a unui singur membru. /<fr. monoplégie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie)
(Marele dicţionar de neologisme)
monoplegíe s. f. (sil. -ple-), art. monoplegía, g.-d. art. monoplegíei; pl. monoplegíi, art. monoplegíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)