monopodie

MONOPODÍE, monopodii, s.f. 1. (Lit.) Structură metrică alcătuită dintr-un singur picior. 2. (Med.) Malformaţie congenitală caracterizată prin existenţa unui singur picior. – Din fr. monopodie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOPODÍE s.f. (Med.) Malformaţie constând din prezenţa unui singur picior. [Gen. -iei. / < fr. monopodie, cf. gr. monopodia < monos – unic, pous – picior].
(Dicţionar de neologisme)

MONOPODÍE s. f. 1. structură metrică foarte simplă, dintr-un singur picior. 2. malformaţie congenitală constând din prezenţa unui singur picior. (< fr. monopodie)
(Marele dicţionar de neologisme)

monopodíe s. f., g.-d. art. monopodíei; pl. monopodíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)