monopolizator

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE, monopolizatori, -oare, adj. Care monopolizează. – Monopoliza + suf. -tor. Cf. it. m o n o p o l i z z a t o r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE adj. Care monopolizează (1); acaparator. [Cf. fr. monopolisateur].
(Dicţionar de neologisme)

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE adj. care monopolizează (1). (< fr. monopolisateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

monopolizatór adj. m., pl. monopolizatóri; f. sg. şi pl. monopolizatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MONOPOLIZATÓR adj. v. acaparator.
(Dicţionar de sinonime)