monorimă

MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeaşi rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiaşi rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONORÍM//Ă ~e f. (despre poezii) Reluare a aceleiaşi rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeaşi rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiaşi rime la sfârşitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime].
(Dicţionar de neologisme)

MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeaşi rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiaşi rime la sfârşitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)
(Marele dicţionar de neologisme)

monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme
(Dicţionar ortografic al limbii române)