monosemie

MONOSEMÍE s.f. (Lingv.) Monosemantism. – Din fr. monosémie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOSEMÍE f. (în opoziţie cu polisemie) Proprietate a cuvintelor de a avea un singur sens. /<fr. monosémie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOSEMÍE s.f. Monosemantism. [Cf. fr. monosémie].
(Dicţionar de neologisme)

MONOSEMÍE s. f. monosemantism. (< fr. monosémie)
(Marele dicţionar de neologisme)

monosemíe s. f., g.-d. art. monosemíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MONOSEMÍE s. v. unisemantism.
(Dicţionar de sinonime)