monostrofă

MONOSTRÓFĂ, monostrofe, s.f. Poezie formată dintr-o singură strofă. – Mono- + strofă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOSTRÓF//Ă ~e f. Poezie alcătuită dintr-o singură strofă. /mono- + strofă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOSTRÓFĂ s.f. Poezie de o singură strofă. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

MONOSTRÓFĂ s. f. poezie de o singură strofă. (< engl. monostrophe)
(Marele dicţionar de neologisme)

monostrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă
(Dicţionar ortografic al limbii române)