monoteist

MONOTEÍST, -Ă, monoteişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de monoteism, privitor la monoteism. 2. S.m. şi f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOTEÍ//ST¹ ~stă (~şti, ~ste) Care ţine de monoteism; propriu monoteismului. /<fr. monothéiste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOTEÍ//ST² ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al monoteismului. /<fr. monothéiste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOTEÍST, -Ă adj. Referitor la monoteism, propriu monoteismului. // s.m. şi f. Adept al monoteismului. [Pron. -te-ist. / cf. fr. monothéiste].
(Dicţionar de neologisme)

MONOTEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monoteismului. (< fr. monothéiste)
(Marele dicţionar de neologisme)

monoteíst adj. m., s. m., pl. monoteíşti; f. sg. monoteístă, pl. monoteíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)