monotematic
MONOTEMÁTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. – Din engl. monothematic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOTEMÁTIC, -Ă adj. Cu o singură temă. ♦ Referitor la monotematism. [Cf. it. monotematico].
(Dicţionar de neologisme)
monotemátic adj. m., pl. monotemátici; f. sg. monotemátică, pl. monotemátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOTEMÁTIC, -Ă adj. Cu o singură temă. ♦ Referitor la monotematism. [Cf. it. monotematico].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)