monotip

MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s.n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S.n. (Tipogr.) Maşină care culege şi toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOTÍP ~uri n. Maşină tipografică de cules şi de turnat litere izolate. /<fr. monotype
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Maşină de cules şi de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obţinută prin acest procedeu. [< fr. monotype].
(Dicţionar de neologisme)

MONOTÍP, -Ă I. adj. făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. maşină tipografică de cules şi turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♢ lucrare astfel obţinută. (< fr. monotype)
(Marele dicţionar de neologisme)

monotíp adj. m., pl. monotípi; f. sg. monotípă, pl. monotípe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monotíp s. n., pl. monotípuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)