monoton dex - definiţie, sinonime, conjugare

monoton

[Sinonime]
MONOTÓN, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu acelaşi ton. ♦ Fig. Care indispune, plictiseşte etc. prin lipsa de variaţie sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOTÓN ~ă (~i, ~e) 1) (despre sunete, melodii) Care păstrează mereu acelaşi ton; caracterizat prin acelaşi ton. 2) Care se caracterizează prin lipsă de variaţie; fără variaţii. /<fr. monotone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu acelaşi ton, lipsit de variere în intonaţie. ♦ (Fig.) Uniform, fără variaţie; plictisitor. 2. (Mat.; despre şiruri de numere sau despre funcţii) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton].
(Dicţionar de neologisme)

MONOTÓN, -Ă adj. 1. (despre sunete, melodii etc.; şi adv.) care păstrează mereu acelaşi ton, lipsit de varietate în intonaţie. 2. (fig.) uniform; monocord, plictisitor. 3. (mat.; despre funcţii sau şiruri de numere) care este sau crescător sau descrescător. (< fr. monotone)
(Marele dicţionar de neologisme)

monotón adj. m., pl. monotóni; f. sg. monotónă, pl. monotóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MONOTÓN adj. 1. anost, banal, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă ~.) 2. v. inexpresiv.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monot monoto

Cuvinte se termină cu literele: on ton oton noton onoton