monotreme dex - definiţie, sinonime, conjugare
MONOTRÉM, monotreme, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc şi cu corpul acoperit cu păr (sau ţepi), cărora le lipsesc mameloanele; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♢ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s.f.] – Din fr. monotrème.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOTRÉMĂ s.f. v. monotrem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu].
(Dicţionar de neologisme)

MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare şi genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)
(Marele dicţionar de neologisme)

monotrém s. n., pl. (sil. -tre-) monotréme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MONOTRÉM s. (ZOOL.) prototerian.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monot monotr

Cuvinte se termină cu literele: me eme reme treme otreme