monoverb dex - definiţie, sinonime, conjugare

monoverb

MONOVÉRB, monoverbe, s.n. Joc distractiv care constă în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau prin figuri, sensul acestuia reieşind din poziţia elementelor componente. – Din it. monoverbo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOVÉRB ~e n. Joc distractiv constând în reprezentarea unui cuvânt prin litere combinate sau prin figuri, sensul acestuia reieşind din poziţia elementelor componente. /<it. monoverbo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOVÉRB s.n. Joc distractiv care constă în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieşind din poziţia elementelor componente. ♢ Monoverb cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, se obţine un cuvânt nou; monoverb epentetic = monoverb ilustrat prin două imagini, una numită „bază”, iar cealaltă „plus”, cuvântul „plus” introducându-se neschimbat între literele care formează cuvântul „bază”. [Cf. gr. monos – unic, lat. verbum – cuvânt].
(Dicţionar de neologisme)

MONOVÉRB s. n. joc distractiv constând în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieşind din poziţia elementelor componente. o~ cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, rezultă un cuvânt nou. (< it. monoverbo)
(Marele dicţionar de neologisme)

monovérb s. n., pl. monovérbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monov monove

Cuvinte se termină cu literele: rb erb verb overb noverb