monstru dex - definiţie, sinonime, conjugare

monstru

[Sinonime]
MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proporţii mari, extraordinar, neobişnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÓN//STRU ~ştri m. 1) (în mitologia antică) Fiinţă imaginară cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2) Fiinţă urâtă cu defecte fizice; pocitură; momâie. 3) Persoană cu mari devieri de la comportarea normală. 4) Fiinţă imaginară, fioroasă de dimensiuni mari şi neproporţionale; matahală; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mónstru (mónştri), s.m. – 1. Dihanie, colos. – 2. (Adj.) Montruos, ieşit din comun. – Mr. monstru. Fr. monstre. Mr. pare să provină direct din lat. (cf. REW 5565a). – Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s.f., din fr. monstruosité.
(Dicţionarul etimologic român)

MÓNSTRU s.m. 1. Fiinţă fantastică, având corpul alcătuit din elemente specifice oamenilor şi animalelor. ♦ Fiinţă care are o anomalie fizică din naştere; pocitanie. 2. Colos, namilă; fiinţă sau lucru de proporţii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Uriaş, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].
(Dicţionar de neologisme)

MÓNSTRU s. m. 1. fiinţă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor şi animalelor. ♢ colos, namilă, fiinţă, lucru de proporţii colosale. ♢ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiinţă care prezintă o anomalie fizică din naştere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)
(Marele dicţionar de neologisme)

mónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónştri, art. mónştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÓNSTRU s. 1. arătare, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bâzdâganie, (reg.) arătanie, budihace, buduhoală, (înv.) blaznă. (Un ~ din basme, cu două capete.) 2. hâdoşenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Un ~ de om.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mons monst monstr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru nstru onstru