montă dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÓNTĂ, monte, s.f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducţiei; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONTÁ1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcţionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre preţioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a aţâţa. – Din fr. monter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÓNT//Ă ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducţiei. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MONT//Á ~éz tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcţionării; a asambla. 2) (obiecte sau părţi ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcţionare. 3) (pietre preţioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acţiuni duşmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a ţese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenţionat într-o stare de agitaţie; a aţâţa; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].
(Dicţionar de neologisme)

MONTÁ vb. I. tr. 1. A aşeza, a potrivi la locul lor (piesele unei maşini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră preţioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A aţâţa, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].
(Dicţionar de neologisme)

MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)
(Marele dicţionar de neologisme)

MONTÁ1 vb. I. tr. 1. a aşeza, a potrivi la locul lor (piesele unei maşini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♢ a fixa o piatră preţioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a aţâţa, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)
(Marele dicţionar de neologisme)

MONTÁ2 vb. tr. (despre animale mascule) a efecuta monta (1). (< montă)
(Marele dicţionar de neologisme)

móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

montá (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montéz, 3 sg. şi pl. monteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÓNTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)
(Dicţionar de sinonime)

MONTÁ vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. v. regiza.
(Dicţionar de sinonime)

MONTÁ vb. v. agita, aţâţa, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A monta ≠ a demonta, a dezasambla
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mont

Cuvinte se termină cu literele: ta nta onta