montant
MONTÁNT, -Ă, montanţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălţat, înalt. 2. S.m. Bară de lemn sau de metal care se aşază vertical într-o construcţie şi care serveşte ca piesă de susţinere. – Din fr. montant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care se ridică de jos în sus; ascendent. Mişcare ~tă. /<fr. montant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MONTÁNT, -Ă adj. Ridicat în sus, înălţat. // s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistenţă a celulei unui avion. [< fr. montant].
(Dicţionar de neologisme)
MONTÁNT, -Ă I. adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susţinere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliş. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ♢ element de rezistenţă a fuzelajului. (< fr. montant)
(Marele dicţionar de neologisme)
montánt adj. m., s. m., pl. montánţi; f. sg. montántă, pl. montánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care se ridică de jos în sus; ascendent. Mişcare ~tă. /<fr. montant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MONTÁNT, -Ă I. adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susţinere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliş. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ♢ element de rezistenţă a fuzelajului. (< fr. montant)
(Marele dicţionar de neologisme)
montánt adj. m., s. m., pl. montánţi; f. sg. montántă, pl. montánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)