montor

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s.m. şi f. Montator. – Din fr. monteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONTÓR ~i m. 1) v. MONTATOR. 2) Muncitor specializat în montarea aparatelor sau a reţelelor electrice. /<fr. monteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Montator. [< fr. monteur].
(Dicţionar de neologisme)

MONTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. tehnician specializat în lucrări de montare; montator. 2. (cinem.) specialist care efectuează operaţii de montaj (2); monteză. (< fr. monteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

montór s. m., pl. montóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MONTÓR s. montator. (E ~ de profesie.)
(Dicţionar de sinonime)