montură dex - definiţie, sinonime, conjugare

montură

MONTÚRĂ, monturi, s.f. Piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia. ♦ Spec. Mod de fixare a pietrelor preţioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră preţioasă într-o bijuterie sau care adăposteşte mecanismul unui ceasornic. – Din germ. Montur, fr. monture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONTÚR//Ă ~i f. 1) Parte dintr-un sistem tehnic în care se montează o piesă. 2) Garnitură preţioasă a unei bijuterii. [G.-D. monturii] /<germ. Montur, fr. monture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONTÚRĂ s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele preţioase ale unei bijuterii. [< fr. monture].
(Dicţionar de neologisme)

MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♢ piesă de metal în care sunt fixate pietrele preţioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur)
(Marele dicţionar de neologisme)

montúră s. f., g.-d. art. montúrii; pl. montúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mont montu montur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ntura ontura