moralism
MORALÍSM s.n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filozofică). – Din fr. moralisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORALÍSM s.n. 1. Recunoaşterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât şi în viaţa socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieţii. [< fr. moralisme].
(Dicţionar de neologisme)
MORALÍSM s. n. 1. recunoaştere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât şi în viaţa socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieţii. (< fr. moralisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
moralísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORALÍSM s.n. 1. Recunoaşterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât şi în viaţa socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieţii. [< fr. moralisme].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
moralísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)