moralitate

MORALITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivităţi din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORALITÁTE f. Caracter a ceea ce este moral; comportare conformă cu principiile moralei. /<lat. moralitas, ~atis, fr. moralité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MORALITÁTE s.f. Comportare în conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. [Cf. fr. moralité, lat. moralitas].
(Dicţionar de neologisme)

MORALITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronunţate funcţii moralizatoare, care se situează între mister¹ (4) şi farsă. (< fr. moralité, lat. moralitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

moralitáte s. f., g.-d. art. moralităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MORALITÁTE s. (livr.) etos. (~ unei comunităţi sociale.)
(Dicţionar de sinonime)

MORALITÁTE s. v. învăţătură, morală, pildă.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Moralitate ≠ imoralitate
(Dicţionar de antonime)