morav
MORÁV, -Ă, moravi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Moraviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Moraviei sau moravilor (1), privitor la Moravia sau la moravi. – Din fr. morave. Cf. n. pr. M o r a v i a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
moráv (-vuri), s.n. – Obicei, obiceiuri bune, moralitate. Creaţie artificială, din nărav încrucişat cu lat. mos, fr. moeurs (Philippide, Principii, 107). – Cf. moare.
(Dicţionarul etimologic român)
moráv s. m., adj. m., pl. morávi; f. sg. morávă, g.-d. art. morávei, pl. moráve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
moráv (-vuri), s.n. – Obicei, obiceiuri bune, moralitate. Creaţie artificială, din nărav încrucişat cu lat. mos, fr. moeurs (Philippide, Principii, 107). – Cf. moare.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)