MORBIDÉŢĂ s.f. v. morbideţe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORBIDÉŢE s.f. (Livr.) Rafinament bolnăvicios, moliciune, sensibilitate excesivă; lipsă de vitalitate, de energie. ♦ Delicateţe şi moliciune reflectate în creaţii artistice (mai ales plastice). [Var.: morbidéţă s.f.] – Din it. morbidezza, fr. morbidesse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORBIDÉŢE f. livr. Stare patologică constând în moliciune, lipsă de vitalitate, de energie. [G.-D. morbideţii] /<it. morbidezza, fr. morbidesse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MORBIDÉŢĂ s.f. v. morbideţe.
(Dicţionar de neologisme)
MORBIDÉŢE s.f. (Liv.) Moliciune a cărnii; rafinament bolnăvicios; graţie molatică excesivă în atitudini, în gesturi etc. [Gen. -ţei, var. morbideţă s.f. / cf. it. morbidezza, fr. morbidesse].
(Dicţionar de neologisme)
MORBIDÉŢE s. f. 1. moliciune. 2. rafinament bolnăvicios; graţie molatică excesivă. (< it. morbidezza, fr. morbidesse)
(Marele dicţionar de neologisme)
morbidéţe s. f., art. morbidéţea, g.-d. morbidéţi, art. morbidéţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORBIDÉŢE s.f. (Livr.) Rafinament bolnăvicios, moliciune, sensibilitate excesivă; lipsă de vitalitate, de energie. ♦ Delicateţe şi moliciune reflectate în creaţii artistice (mai ales plastice). [Var.: morbidéţă s.f.] – Din it. morbidezza, fr. morbidesse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MORBIDÉŢĂ s.f. v. morbideţe.
(Dicţionar de neologisme)
MORBIDÉŢE s.f. (Liv.) Moliciune a cărnii; rafinament bolnăvicios; graţie molatică excesivă în atitudini, în gesturi etc. [Gen. -ţei, var. morbideţă s.f. / cf. it. morbidezza, fr. morbidesse].
(Dicţionar de neologisme)
MORBIDÉŢE s. f. 1. moliciune. 2. rafinament bolnăvicios; graţie molatică excesivă. (< it. morbidezza, fr. morbidesse)
(Marele dicţionar de neologisme)
morbidéţe s. f., art. morbidéţea, g.-d. morbidéţi, art. morbidéţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)