mordace
MORDÁCE adj. invar. (Livr.) Muşcător (2). – Din lat. mordacis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORDÁCE adj. inv. muşcător, caustic. (< lat. mordax, -acis)
(Marele dicţionar de neologisme)
mordáce adj. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MORDÁCE adj. inv. muşcător, caustic. (< lat. mordax, -acis)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)