morfem

MORFÉM, morfeme, s.n. (Gram.) Element morfologic (afix, accent, desinenţă, alternanţă fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte şi forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). – Din fr. morphème.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORFÉM ~e n. Cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinenţă etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt. /<fr. morpheme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MORFÉM s.n. Element morfologic (prefix, sufix, desinenţă etc.) care serveşte la formarea cuvintelor şi a formelor flexionare ale acestora. ♦ (În concepţia modernă) Cea mai mică unitate cu sens determinat din structura morfologică a cuvântului. [< fr. morphème].
(Dicţionar de neologisme)

MORFÉM s. n. element morfologic (prefix, sufix, desinenţă) care serveşte la formarea cuvintelor şi a formelor flexionare ale acestora. ♢ (în concepţia modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului. (< fr. morphème)
(Marele dicţionar de neologisme)

morfém s. n., pl. morféme
(Dicţionar ortografic al limbii române)