morfolit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinţilor; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ♢ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedesluşit, a îngăima, a bolborosi. ♦ A învârti între dinţi, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci şi a răsuci un lucru pe toate părţile; a frământa, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORFOLÍT, -Ă, morfoliţi, -te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedesluşit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MORFOL//Í ~ésc 1. tranz. 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet şi greu, fără a muşca cu dinţii; a molfăi; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (în gură), numai cu gingiile şi cu limba (din cauza lipsei dinţilor); a molfăi. 3) (lucruri necomestibile) A învârti între dinţi; a roade cu dinţii. 4) fig. fam. (lucruri) A face să se morfolească; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdărie; a mânji; a murdări; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronunţând nedesluşit cuvintele; a molfăi. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MORFOLÍ se morfoléşte intranz. fam. (despre lucruri) A-şi pierde forma iniţială ca urmare a folosirii îndelungate; a se mozoli. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

morfolí (morfolésc, morfolít), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creaţie expresivă, cf. molfăi, mozoli. – Der. morfoleală, s.f. (acţiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s.n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucişare cu mînji; mormînjeală, s.f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – Cf. morînci.
(Dicţionarul etimologic român)

morfolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. morfolésc, imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. morfoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MORFOLÍ vb. v. molfăi.
(Dicţionar de sinonime)

MORFOLÍT adj. v. bolborosit, îngăimat, mor-măit, nearticulat, neclar, nedesluşit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mor morf morfo morfol

Cuvinte se termină cu literele: it lit olit folit rfolit