mormântare

MORMÂNTÁ, mormântez, vb. I. Tranz. (Reg.) A înmormânta. – Din mormânt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORMÂNTÁRE, mormântări, s.f. (Reg.) Înmormântare. – V. mormânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mormântá vb., ind. prez. 1 sg. mormântéz, 3 sg. şi pl. mormânteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mormântáre s. f., g.-d. art. mormântării; pl. mormântări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MORMÂNTÁR s. v. cavou, criptă.
(Dicţionar de sinonime)