mormăitură

MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s.f. (Rar) Mormăit¹. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mormăitúră s. f., g.-d. art. mormăitúrii; pl. mormăitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
MORMĂITÚRĂ s. 1. v. mormăit. 2. v. bombăneală.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: mo mor morm morma mormai

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura aitura