mortăciune dex - definiţie, sinonime, conjugare

mortăciune

[Sinonime]
MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s.f. Stârv, hoit, leş de animale şi de păsări; p. ext. cadavru. ♦ Fig. Fiinţă foarte slabă, lipsită de energie şi de sănătate. – Lat. morticina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORTĂCIÚN//E ~i f. 1) Animal mort; stârv. 2) fig. Fiinţă lipsită de vlagă, de energie şi de sănătate. /<lat. morticina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mortăciúne (mortăciúni), s.f. – Cadavru, leş. – Var. înv. mortăciună. Mr. murtuţină, megl. murtăciuni. Lat. mortĭcῑna (Puşcariu 1111; Candrea-Dens., 1177; REW 5694), cf. calabr. mortecinu, sp. mortecina, port. mortezinho. Cf. mort, moarte.
(Dicţionarul etimologic român)

mortăciúne s. f., g.-d. art. mortăciúnii; pl. mortăciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MORTĂCIÚNE s. 1. cadavru, corp, hoit, leş, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.) 2. căzătură, pieritură. (O ~ de cal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mor mort morta mortac

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune ciune aciune