mortificare

MORTIFICÁ, mortific, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORTIFICÁRE, mortificări, s.f. Acţiunea de a mortifica şi rezultatul ei; chinuire, torturare. – V. mortifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MORTIFICÁ mortífic tranz. (fiinţe) A supune la chinuri groaznice; a schingiui; a tortura. /<fr. mortifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-şi) chinui trupul (prin post şi viaţă austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortífic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].
(Dicţionar de neologisme)

MORTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) mortifica şi rezultatul ei; chinuire, torturare; moarte a ţesuturilor; mortificaţie; cangrenă. [< mortifica].
(Dicţionar de neologisme)

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-şi) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)
(Marele dicţionar de neologisme)

mortificá vb., ind. prez. 1 sg. mortífic, 3 sg. şi pl. mortífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mortificáre s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MORTIFICÁ vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili.
(Dicţionar de sinonime)

MORTIFICÁRE s. v. cangrenare, necrozare, putrezire.
(Dicţionar de sinonime)