motivație
[Sinonime]
MOTIVÁŢIE, motivaţii, s.f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din fr. motivation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOTIVÁŢIE f. psih. Totalitate a motivelor care determină o acţiune sau un anumit mod de comportare. /<fr. motivation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOTIVÁŢIE s.f. (Rar) Motivare. ♦ (Psih.) Totalitatea motivelor, a consideraţiilor sau a mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri. [Gen. -iei. / cf. fr. motivation].
(Dicţionar de neologisme)
MOTIVÁŢIE s. f. 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr. motivation)
(Marele dicţionar de neologisme)
motiváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. motiváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. motiváţiei; pl. motiváţii, art. motiváţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOTIVÁŢIE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. v. scuză.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOTIVÁŢIE f. psih. Totalitate a motivelor care determină o acţiune sau un anumit mod de comportare. /<fr. motivation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MOTIVÁŢIE s. f. 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr. motivation)
(Marele dicţionar de neologisme)
motiváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. motiváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. motiváţiei; pl. motiváţii, art. motiváţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOTIVÁŢIE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. v. scuză.
(Dicţionar de sinonime)