motivele
[Sinonime]
MOTÍV, motive, s.n. I. Cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni; imboldul care împinge la o acţiune sau care determină o acţiune; mobil. ♢ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ♢ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ♢ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ♢ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naştere tema muzicală; temă, melodie, intonaţie. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziţie decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOTÍV ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acţiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 5) Idee de bază într-o operă literară. /<fr. motif, it. motivo, germ. Motiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOTÍV s.n. I. Cauză care determină o acţiune, un sentiment etc.; pricină. ♦ Pretext. II. 1. Frază melodică, idee principală a unei bucăţi muzicale; temă. ♦ Cea mai mică construcţie muzicală, constând dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit într-o pictură sau la o sculptură. 3. Temă, idee fundamentală a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune în mişcare].
(Dicţionar de neologisme)
MOTÍV s. n. I. raţiune, cauză care determină o acţiune, un sentiment. ♢ pretext; mobil. II. 1. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil şi un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 3. temă, idee fundamentală a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)
(Marele dicţionar de neologisme)
motív s. n., pl. motíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOTÍV s. 1. v. cauză. 2. v. argument. 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) şteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. temă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOTÍV ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acţiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 5) Idee de bază într-o operă literară. /<fr. motif, it. motivo, germ. Motiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MOTÍV s. n. I. raţiune, cauză care determină o acţiune, un sentiment. ♢ pretext; mobil. II. 1. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil şi un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 3. temă, idee fundamentală a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)
(Marele dicţionar de neologisme)
motív s. n., pl. motíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOTÍV s. 1. v. cauză. 2. v. argument. 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) şteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. temă.
(Dicţionar de sinonime)