motoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

motoriu

[Sinonime]
MOTÓR, -OÁRE, motori, -oare, s.n., adj. I. S.n. Maşină de forţă care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică (pentru acţionarea altei maşini, a unui vehicul etc.). (În sintagmele) Motor cu plasmă = motor cu reacţie în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacţie la care agentul motor îl constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reacţie în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeaşi sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferenţe de potenţial. Motor nuclear = motor acţionat cu ajutorul energiei nucleare obţinute prin fisiune. (În compusul) Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spaţiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant şi comburant. Motor eolian. Motor electric. Motor hidraulic. Motor pneumatic. Motor cu ardere internă. II. Adj. 1. Care pune ceva în mişcare, care produce o mişcare, care comandă o mişcare; motoriu. 2. Fig. Care stimulează, declanşează o acţiune. ♦ (Substantivat, n.) Factor, agent care dă impuls unei acţiuni; stimul, imbold. – Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOTÓRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOT//ÓR1 ~oáre n. 1) Maşină care transformă o formă oarecare de energie în lucru mecanic. ♢ ~ cu ardere internă motor bazat pe arderea în spaţiu închis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reacţie motor în care forţa de tracţiune este obţinută datorită evacuării unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe acţiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce îndeamnă la o acţiune; imbold; stimulent; impuls; îndemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care mişcă; care pune în mişcare; care produce mişcare. Forţă ~oare. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOTÓR s.n. 1. Maşină care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acţionarea altei maşini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicletă. 2. (Fig.) Ceea ce mişcă ceva, ceea ce porneşte o acţiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].
(Dicţionar de neologisme)

MOTÓR, -OÁRE adj. Care pune în mişcare, care mişcă. [Var. motoriu, -ie adj. / cf. fr. moteur, lat. motor].
(Dicţionar de neologisme)

MOTÓRIU, -IE adj. v. motor.
(Dicţionar de neologisme)

motór adj. m., pl. motóri; f. sg. şi pl. motoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

motór s. n., pl. motoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

motóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. motórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. motórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOTÓR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore ~; centru ~.) 2. s. (TEHN.) motor cu aprindere v. motor diesel; motor diesel = motor cu aprindere; motor electric = electromotor; motor eolian = aeromotor, anemotrop.
(Dicţionar de sinonime)

MOTÓR s. v. motocicletă.
(Dicţionar de sinonime)

MOTÓRIU adj. v. motor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mot moto motor motori

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu otoriu