mototolire

MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem, a (se) ghemui. ♢ A (se) şifona, a (se) cocoloşi; a (se) boţi. – Probabil formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOTOTOLÍRE, mototoliri, s.f. Acţiunea de a (se) mototoli şi rezultatul ei. – V. mototoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MOTOTOL//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri) A comprima dând formă de ghem; a face mototol. 2) A face să se mototolească; a boţi; a şifona. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MOTOTOL//Í se ~éşte intranz. (despre obiecte) A-şi pierde netezimea; a se boţi; a se şifona. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mototolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mototolésc, imperf. 3 sg. mototoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mototoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mototolíre s. f., g.-d. art. mototolírii; pl. mototolíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MOTOTOLÍ vb. v. şifona.
(Dicţionar de sinonime)

MOTOTOLÍRE s. v. şifonare.
(Dicţionar de sinonime)