motroșisem

MOTROŞÍ, motroşesc, vb. IV. Tranz. şi intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. m ă t r ă ş i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

motroşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. motroşésc, imperf. 3 sg. motroşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. motroşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

motroşí, motroşésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) aşeza. 2. a lucra rău şi migălind.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MOTROŞÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoşi, moş-mondi, moşmoni, ticăi.
(Dicţionar de sinonime)