MOVILÍ, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A aşeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOVILÍT, -Ă, moviliţi, -te, adj. (Reg.) Aşezat, clădit în formă de movilă. – V. movili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MOVIL//Í ~ésc tranz. A aşeza în formă de movilă; a face movilă. /Din movilă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
movilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. movilésc, imperf. 3 sg. movileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. movileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOVILÍT, -Ă, moviliţi, -te, adj. (Reg.) Aşezat, clădit în formă de movilă. – V. movili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
movilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. movilésc, imperf. 3 sg. movileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. movileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)