mozaicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOZAICÁRE, mozaicari, s.f. (Rar) Acţiunea de a mozaica. [Pr.: -za-i-] – V. mozaica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOZAICÁR, -Ă, mozaicari, -e, s.m. şi f. Lucrător specializat în tehnica mozaicului1, care face lucrări de mozaic1; mozaist. [Pr.: -za-i-] – Mozaic1 + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOZAICÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană specializată în lucrări de mozaic. [Sil. -za-i-] /mozaic + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOZAICÁ vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].
(Dicţionar de neologisme)

MOZAICÁR, -Ă s.m. şi f. Lucrător specializat în lucrări de mozaic; mozaist. [Pron. -za-i-. / < mozaic + -ar].
(Dicţionar de neologisme)

MOZAICÁ vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

MOZAICÁR, -Ă s. m. f. lucrător specializat în lucrări de mozaic1; mozaist. (< mozaic + -ar)
(Marele dicţionar de neologisme)

mozaicá vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaichéz, 3 sg. şi pl. mozaicheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mozaicáre s. f., pl. mozaicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mozaicár s. m. (sil. -za-i-), pl. mozaicári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOZAICÁR s. mozaist. (E de profesie ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moz moza mozai mozaic

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare aicare