muşuroi dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUŞURÓI1, muşuroaie, s.n. 1. Moviliţă formată din ţărâna pe care o aruncă la suprafaţa solului furnicile, cârtiţele etc. când îşi sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheţ sau pentru ale favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. şi reg.) moşinói, moşirói, moşorói, moşurói, muşinói, muşirói, muşunói s.n.] – Lat. mus araneus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUŞUROÍ2, muşuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: muşiroí vb. IV] – Din muşuroi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUŞUR//ÓI ~oáie n. 1) Moviliţă de pământ pe care o fac cârtiţele sau furnicile în locul unde îşi au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prăşitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MUŞURO//Í ~iésc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui muşuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din muşuroi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MUŞURO//Í se ~iésc intranz. fig. (mai ales despre fiinţe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un muşuroi). /Din muşuroi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muşurói (muşuroáie), s.n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – Var. moşoroi, moşunoi, moşinoi. – Mr. şumuroñu. Creaţie expresivă, pornind de la miş- „ideea de furnicar”, cf. mişuna „a furnica, a forfoti”, mişună „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mişui, dar pleca de la sl. mĕsiti „a amesteca”; în acelaşi fel, Puşcariu 1098 şi REW 5620 pornesc de la mişuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicaţii sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. muşuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face muşuroi); muşuroit, s.n. (muşuroire).
(Dicţionarul etimologic român)

muşurói s. n., pl. muşuroáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

muşuroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muşuroiésc, imperf. 3 sg. muşuroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muşuroiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUŞURÓI s. 1. moviliţă. (Un ~ făcut de cârtiţe.) 2. v. furnicar. 3. v. cuib. 4. mogâldeaţă, (reg.) măguiaţă. (Un ~pe un teren şes.) 5. muşuroi înierbat v. marghilă.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞURÓI s. v. cârtiţă, sobol.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞUROÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mus musu musur musuro

Cuvinte se termină cu literele: oi roi uroi suroi usuroi