mușchi dex - definiţie, sinonime, conjugare

mușchi

[Sinonime]
MUŞCHI1, muşchi, s.m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veşnic verzi în locurile umede şi umbroase şi au ca organe de reproducere anteridii şi arhegoane; (şi la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUŞCHI2, muşchi, s.m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele şi la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un ţesut fibros şi cărnos care, datorită proprietăţilor lui fundamentale, contractibilitatea şi elasticitatea, pune în mişcare diferite organe şi parţi ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea şirei spinării, întrebuinţată în alimentaţie. – Lat. musculus (din mus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUŞCHI1 ~ m. 1) la pl. Clasă de plante inferioare, alcătuite din tulpină şi frunze simple, fără rădăcini, care cresc în locurile umede şi umbroase (pe pietre, copaci, stânci etc.). 2) Plantă din această clasă. ♢ ~ de apă mătasea-broaştei. /<lat. musculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUŞCHI2 ~ m. Organ al corpului omenesc şi al unor animale, format dintr-un ţesut fibros care serveşte la mişcarea diverselor părţi şi organe ale corpului. /<lat. musculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUŞCHI3 ~ m. Bucată de carne moale (de porc, de vacă etc.), desprinsă din regiunea coloanei vertebrate şi folosită în alimentaţie. /<lat. musculus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

múşchi (múşchi), s.m. – Plantă (Bryophita). – Mr. musc’u. Lat. *muscŭlus, dim. neatestat de la muscus (Puşcariu 1139; Candrea-Dens., 1183; REW 5771), cf. it. muschio, musco (calabr. muschiu), sp., port. musgo (gal. musco). Ngr. μούσϰλια „muşchi” pare să provină din mr.
(Dicţionarul etimologic român)

múşchi (múşchi), s.m. – 1. Ţesut fibros şi cărnos. – 2. Fileu, ramstec. – – Mr. muşcl’u, megl. muşchi. Lat. muscŭlus (Puşcariu 1138; Candrea-Dens., 1181; REW 5772), cf. it. muscolo, prov., fr. muscle, cat. musclo, sp. muslo, alb. musk „umăr” (Philippide, II, 648). – Der. muşchios, adj. (musculos); muşchiulos, adj., încrucişare între cuvîntul anterior cu musculos; muscular, adj., din fr. musculaire; musculatură, s.f., din fr. musculature; musculos, adj., din fr. musculeux. – Din rom. provine mag. musty (Edelspacher 19).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea muşchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

muşchi (bot., anat.) s. m., art. múşchiul; pl. muşchi, art. múşchii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUŞCHI CRÉŢ s. v. lichen.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞCHI-DE-PĂMÂNT s. v. piedicuţă.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞCHI s. I. (ANAT.) muşchi constrictor = (înv.) muşchi strângător; muşchi involuntar v. muşchi neted; muşchi neted = muşchi involuntar; muşchi scheletic v. muşchi striat; muşchi striat = muşchi scheletic. II. (BOT.) briofită.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞCHI DE MÚNTE s. v. lichen.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞCHI STRÂNGĂTÓR s. v. muşchi constric-tor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mus musc musch

Cuvinte se termină cu literele: hi chi schi uschi