mușina

MUŞINÁ, pers. 3 múşină, vb. I. Tranz. şi intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

muşiná vb., ind. prez. 3 sg. muşínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

muşínă, muşíni, s.f. (reg.) 1. ţânţar; muscă. 2. muşiţă. 3. molie. 4. viermănar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MUŞINÁ vb. v. adulmeca, migăli, mirosi, mocăi, mocoşi, moşmondi, moşmoni, ticăi.
(Dicţionar de sinonime)

MÚŞINĂ s. v. molie, ţânţar.
(Dicţionar de sinonime)