MUŞLUÍ, pers. 3 muşiuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a muşina. – Cf. m u ş i n a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
muşluí (-uésc, muşluít), vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creaţie expresivă, cf. moşmoli. Numerose var.: amuşlui, (a)mulului, buşlui, mujlui, muşina, acesta din urmă prin încrucişare cu mişuna. Der. din sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)
muşluí vb., ind. prez. 3 sg. muşluiéşte, imperf. 3 sg. muşluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muşluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MUŞLUÍ vb. v. adulmeca, mirosi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
muşluí (-uésc, muşluít), vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creaţie expresivă, cf. moşmoli. Numerose var.: amuşlui, (a)mulului, buşlui, mujlui, muşina, acesta din urmă prin încrucişare cu mişuna. Der. din sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MUŞLUÍ vb. v. adulmeca, mirosi.
(Dicţionar de sinonime)