mucări

MUCÁR, mucări, s.n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniţă. – Muc + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescenţe. – Muc + suf. -ări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUCÁR ~e n. înv. 1) Unealtă folosită pentru stingerea lumânărilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarniţă. 2) Sfeşnic sau suport de sfeşnic pentru lumânări. /muc + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MUCĂR//Í ~ésc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescenţele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părţilor purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mucări s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mucărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mucăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MUCÁR s. mucarniţă, (reg.) mucariţă. (~ pentru tăiat mucul lumânării.)
(Dicţionar de sinonime)