mucarer

MUCARÉR, mucareruri, s.n. (În evul mediu, în Ţară Românească şi în Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană. 2. Sumă de bani plătită Porţii Otomane de către domnii ţărilor româneşti, începând din sec. XVII, pentru a obţine la fiecare trei ani reînnoirea domniei. – Din tc. mukarrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUCARÉR ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomană prin care se confirmau domnitorii în scaun; firman de înscăunare. 2) Sumă de bani plătită Porţii Otomane de către domnitori pentru a obţine reînnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domnească cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mucarér (mucaréruri), s.n. – Confirmare anuală a domnitorului de către sultan şi darul oferit de domn cu aceeaşi ocazie. – Var. mucarel. Tc. (arab.) mukarrer „confirmat” (Şeineanu, III, 82). Sec. XVIII, înv. Dubletul lui mucaremea, s.f. (cu acelaşi sens), din tc. mukareme „onoare”, sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

mucarér s. n., pl. mucaréruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MUCARÉR s. (IST.) (înv.) mucaremea. (Dom-nul a refuzat să plătească ~ Porţii otomane.)
(Dicţionar de sinonime)